AlexandraNadane.ro, 18 Noiembrie 2017 – New York Times a distribuit la începutul lunii noiembrie un videoclip intitulat „Dragoste modernă: Pierdută și Găsită”, vizualizat de mii de ori pe pagina de Facebook. Statusul de pe Facebook al paginii era pur și simplu: „O fată de 17 ani dată spre adopție la naștere își găsește mama biologică pe Facebook.”
Dar întreaga poveste este de fapt mult mai întortocheată.
Este povestea adevărată a scriitoarei Tré Miller Rodríguez, care și-a dat fiica spre adopție când a rămas pe neașteptate însărcinată în adolescență. Și, 17 ani mai târziu, fiica ei (după un an de în care a urmărit-o pe rețelele de socializare), a contactat-o pe Facebook.
Rodriguez a scris în The Daily Beast în 2013 că avortul nu era opțiunea pe care și-o dorea. „Creierul meu de adolescentă analiza situația și, fiindcă nici avortul, nici opțiunea de a fi mamă singură nu mi s-au potrivit, am oferit copilul spre adopție” ,spune ea, adăugând că propriul ei tată a fost adoptat. Rodriguez a scris despre alegerea familiei adoptive:
„Am corespondat cu potențiali părinți adoptivi și am petrecut un weekend lung în Boise cu cei care îi plăcuseră cel mai mult. Jack și Lisa au trecut testul meu de adolescentă: în vârstă de 30 de ani, proprietari de casă, masteranzi, creștini dar nu habotnici, cu vederi politice care nu mă crispau. Pe 29 decembrie 1993 am mers la muncă, de unde am plecat la prânz și am născut până la căderea serii. Actele pentru adopția deschisă au fost semnate în ziua următoare și am pus-o pe Laurie în brațele părinților fascinați. Nu am avut nici o ezitare sau regret: știam că adopția este decizia potrivită pentru ea și pentru mine.”
Când proaspăta mămică a împlinit 19 ani, mama ei i-a dăruit de Ziua Mamei un buchețel de purtat la piept sau la mână – accesoriu pe care logodnicele îl primesc de obicei de la logodnicii lor. Rodriguez își amintește: „Era un cadou la fel de ciudat ca o bâtă de oină sau o pereche de andrele.” Când i-a spus mamei că nu era ziua ei, aceasta i-a răspuns: „Ți-ai născut fetița. . Ești mamă.” Avea dreptate: mamele care nasc și dau copiii spre adoție sunt tot mame și merită să fie recunoscute ca atare.
Rodriguez a scris în Huffington Post în 2013 despre o altă aniversare de Ziua Mamei, care a avut loc 18 ani mai târziu:
„După 18 ani de la acea duminică ciudată de mai, am sărbătorit cu adevărat, pentru prima dată, Ziua Mamei. Nu cu buchețel la corsaj, cu un copil în poală sau cu soțul meu, care din nefericire decedase recent, la numai 40 de ani. Dar mi-am serbat-o primind un apel telefonic și cadouri de la fiica pe care am dat-o spre adopție. Îmi trimisese cerere de prietenie pe Facebook de vreo nouă luni, iar aceasta a pus în mișcare o serie de evenimente care aveau să-mi schimbe viața.”
Rodriguez s-a întrebat întotdeauna dacă avea să vină vreodată și ziua în care va primi vești de la fiica ei. Dar iată că această zi a venit și fiica ei, Laurie, îi găsise blogul și fusese încântată să citească povestea nașterii ei acolo. Fiica i-a spus: „Am printat-o ca să o pot citi oricând”. Ea a mai adăugat că o urmărise online un an înainte să-i ceară prietenia pe Facebook.
Azi, Rodriguez și fica ei au o relație bună. În Huffington Post, Rodriguez a scris că a dormit peste noapte acasă la fiica ei și că acum își trimit mesaje zilnic. „Conversațiile noastre telefonice sar de la cărți la băieți și de la rochii de banchet la planuri pentru vacanța de vară”, a scris ea. Plănuiesc să se întâlnească în California, unde fiica lui Rodriguez urmeazăsă-și cunoască bunicii și străbunicii biologici.
Rodriguez este recunoscătoare că fiica ei i-a permis să intre în viața ei ca un soi de „mătușă cool”. După pierderea soțului, ea a spus că „mesajele zilnice și conversațiile de pe Skype în weekend” cu fiica ei au început să mă „ridice din amorțeala dureroasă” și au ajutat-o să se îndrepte spre obiceiuri mai sănătoase, mai puțin autodistructive și mai folositoare.
Frumusețea adopției lui Rodriguez este că micuța ei fată, Laurie, a avut șansa să trăiască și că Rodriguez a avut șansa să își continue educația și viața cu puține regrete. Rodriguez este dovada că o sarcină neplanificată nu trebuie să se încheie cu avort, ba chiar schimba în bine viața unei femei – și a copilului ei.
