Criza de sarcină apare în momentul în care o femeie ia în considerare întreruperea cursului firesc al sarcinii, adică nașterea copilului și se gândește la posibilitatea de a face avort.
Cauzele crizei de sarcină:
-
tatăl copilului nu își dorește copilul;
-
tatăl copilului o părăsește pe mamă;
-
femeia depinde financiar de tatăl copilului, care îi cere să facă avort;
-
femeia trăiește într-o relație violentă din care nu se poate desprinde;
-
femeia este necăsătorită și se teme de ostracizarea din spațiul public dacă va naște copilul.
„O femeie nu dorește să facă avort așa cum dorește o înghețată sau un Porsche, ci ca un animal prins în cursă care își roade picioarele pentru a scăpa.”
Frederica Mathewes-Green, scriitoare din SUA
Criza de sarcină este receptat de către femei din ce în ce mai intens în ultimele decenii pentru că:
1. Sunt disponibile din ce în ce mai multe informații despre dezvoltarea intrauterină: la 16 zile începe să bată inima, în săptămâna a 6-a apare activitatea cerebrală, în săptămâna a 9-a bebelușul își suge degetul și poate căsca, în săptămâna a 7-a se dezvoltă articulațiile genunchilor, în săptămâna a 10-a copilului nenăscut încep să-i crească unghiile.
2. Sunt conștientizate mai mult riscurile asupra sănătății fizice, emoționale și asupra viitorului mamei
Statistici:
-
64% din femei au declarat că s-au simțit presate să facă avort;
-
majoritatea s-au simțit împinse de la spate sau nesigure, dar, cu toate acestea, 67% nu au primit consiliere;
-
clinicile nu reușesc să determine existența coerciției.
-
65–85% dintre femeile care fac avort ar fi născut copilul dacă aveau sprijinul UNUI SINGUR BĂRBAT.
-
rata sinuciderilor la femeile care au făcut avort e de șase ori mai mare (statistica aceasta şi cele de mai sus, din studiile M Gissler et. al., „Pregnancy Associated Deaths in Finland 1987-1994 – definition problems and benefits of record linkage”, Acta Obsetricia et Gynecologica Scandinavica 76:651-657 (1997); şi M. Gissler, „Injury deaths, suicides and homicides associated with pregnancy, Finland 1987-2000”, European J. Public Health 15(5):459-63 (2005). Citate în: „Forced Abortion in America: A Special Report”, The Elliot Institute);
-
65% dintre femei au simptome de traumă psihologică după avort.
Soluții de sprijin pentru femeile însărcinate:
-
Femeilor care doresc să continue sarcina să li se acorde, după a 14-a săptămână de sarcină, o indemnizație pentru femeia însărcinată, care să o sprijine în acoperirea nevoilor speciale care apar în perioada sarcinii;
-
Înființarea de centre de sprijin pentru femeile însărcinate, unde femeile în criză de sarcină să poată beneficia, la cerere, de consiliere psihologică gratuită și de sprijinul unui asistent social specializat în criza de sarcină; În SUA sunt de trei ori mai multe centre de sprijin decât clinici de avort, iar centrele au plecat din mediul civic, al organizațiilor și funcționează prin sponsorizări. În ultimele decenii au început să fie finanțate de stat, iar administrațiile republicane au mutat banii pe care statul îi dădea către clinicile de avort către centrele de sprijin;
-
Crearea posibilității legale ca femeia însărcinată care consideră că nu poate crește copilul să îl încredințeze spre adopție imediat după naștere, după modelul adopției începute în perioada de sarcină care este utilizat în SUA, Marea Britanie, Australia;
-
Valorizarea în societate a tuturor celor implicați în adopție, în vederea eliminării mentalității disprețuitoare la adresa copiilor adoptați, a părinților adoptivi și, mai ales, la adresa mamelor sau părinților care își încredințează copiii spre adopție când consideră că nu se pot ocupa corespunzător de creșterea acestora;
