Daca mi-aș fi dat copilul spre adopție, aș fi putut cel puțin să mă întâlnesc cu el ca adult… În schimb, sunt disperată, iar el sau ea e moartă.’
Aveam douăzeci și ceva de ani și deja mamă singură.
Prima dată am rămas însărcinată în adolescență și am avut o pornire puternică de a-mi proteja copilul. M-a costat enorm – casa mea. Dar a meritat.
Am început să am probleme cu metoda de contracepție folosită și nu eram pregătită să fac sex, dar prietenul meu de atunci mă presa să fac sex oricum. În cele din urmă am intuit că am rămas însărcinată și asta m-a exasperat.
Nu știu de ce, dar de data asta m-am speriat, mi-era frică să nu dezamăgesc iar pe toată lumea. Tatăl [copilului] a luat avortul ca pe un dat deci m-am convins că trebuie să avortez cât mai repede posibil.
Nu am lăsat să treacă nicio săptămână. Eram panicată, mă gândeam că dacă fac asta cât mai curând, nu e încă un copil, nu e nici măcar uman. Mi-am înghețat orice emoție.
Am făcut-o. Dormeam.
Sentimentele mele au fost înghețate pentru aproximativ 23 de ani. Am devenit pro-viață, am refuzat să îmi accept avortul. Eram încă de gheață. M-am căsătorit cu un om minunat și nu i-am spus nimic. M-am convertit la creștinism și mi-am mărturisit toate păcatele cu excepția acestuia. Era îngropat așa adânc, că nici acum nu știu cum a ieșit la iveală.
Apoi, într-o zi, am pierdut controlul – complet. Nu mai puteam conduce drept. A trebuit să parchez. Nu mai vedeam în fața ochilor. Tremuram. Nu mă puteam mișca sau respira. Atac de panică în toată regula. Nu mă puteam gândi decât la „daca dădeam copilul spre adopție, m-aș fi putut reuni cu un adult, poate că m-aș fi bucurat să îmi ofere flori și să îmi povestească despre viața lui sau ei. În schimb am căzut în depresie iar el sau ea este moartă.”
M-am zbătut luni întregi. A trebuit să am o conversație serioasă cu Dumnezeu. Tremuram de rușine când i-am spus soțului meu. Acum sunt blocată – în fiecare zi, sunt blocată cu asta. Mi-aș tăia mâna dreaptă să aleg altfel.
Știu că sunt iertată, dar cred ca nu o să pot simți asta decât când ajung în rai.
Notă: Autoarea acestei mărturii preferă să rămână anonimă. ‘Sharon B.’ este un pseudonim.
https://www.lifesitenews.com/resources/abortion/post-abortion-testimonies/sharons-story-i-buried-the-abortion-for-23-years-and-then-one-day-i-just-lost-it
